domingo, 28 de diciembre de 2014

LIVIU ANTONESEI [14.355] Poeta de Rumania



Liviu Antonesei

Nació el 25 de abril de 1953, en el pueblo Vladeni, Iasi County, Rumania. Es un escritor, investigador, periodista, político, demócrata, ahora retirado de la política, profesor de Iasi.

Volúmenes de poesía, ensayos

Pharmakon , poezii, Editura Cartea Româneasca, 1989
Căutarea căutării , poezii, Editura Junimea, 1990
Jurnal din anii ciumei , 1987-1989
Încercări de sociologie spontana , eseuri, Editura Polirom, 1995; 1990
Vremea în schimbare , interviuri, Editura Moldova, 1995
O prostie a lui Platon. Intelectualii și politica , Editura Polirom, 1997
Apariția Eonei și celelalte poeme de dragoste culese din Arborele Gnozei , Editura Axa, 1999
Despre dragoste. Anatomia unui sentiment , eseu, Editura Ars Longa, 2000
Un taur în vitrina de piatră (poezii, Editura Adenium, 2013

E-books

2004 – Check Point Charlie Editura Liternet
2004 – Despre dragoste. Anatomia unui sentiment Editura Liternet
2006 – Semnele timpului (opinii, dialoguri) Editura Liternet
2013 – Un taur în vitrina de piatră , (poezii, Editura Adenium , 2013)



LIVIU ANTONESEI  
LE MAL ARMÉ  y otros poemas 
traducido al español por Elisabeta Botan




Le mal armé

Mal armado - inadvertido acercamiento
de cosas tanteo rodeo
mudez fugaz repartida

hablar sólo en círculos concéntricos
imaginar la música de unas sombras muertas
y a los sin contorno...

¡y ni siquiera el astro de la noche iluminando!

poder decir inaudible – cuerdas
de lira rotas en viento – ,moi, je suis le bien arme".

La muerte – los proyectos luciendo con
desesperación en 
la noche.





Le mal armé

Rău înarmat - apropiere furişă
de lucruri tatonare înconjur
tăcere fugar împărţită

a vorbi numai în cercuri concentrice
a imagina muzica unor moarte umbre
şi a celor fără contur...

şi nici astrul nopţii luminînd!

a putea rosti neauzit – corzi
rupte ale lirei în vînt – „moi, je suis le bien arme”.

Moartea – proiectele lucind cu
disperare în
noapte.




Recuerdo de la infancia 

Calles al margen de la urbe – manzana entre ventanas,
el invierno; en una retórica nórdica, en un juego
alejado con las superficies – solo así
la desesperación asoma un rostro impersonal,
un antifaz perfecto.
En una mañana serena y fría, lavar
                                                          las manos –
pero la culpa no es una mancha de hoy, ni
un color abstracto estirado sobre la tela, una tela
que el pintor disimula no saber nada de ella.
Como una oruga en manzana, ¡la duda!
Aquel que se ha callado, él, que se calle más. Pero, ¿qué
hacemos con el, qué hacemos? Las margenes de las cosas
son moradas – brillan en la fría luz como un rayo
desconocido, como un liquido renacido de dentro.
  



Amintire din copilărie

Străzi de la marginea urbei – măr între geamuri,

iarna; printr-o retorică nordică, printr-un joc
îndepărtat cu suprafeţele – numai aşa
disperarea-şi asumă un chip impersonal,
o mască perfectă.
Intr-o dimineaţă senină şi rece, spălarea
pe mîini —
dar vina nu este o pată de astăzi, nici
o culoare abstractă întinsă pe pînză, o pînză
despre care pictorul se preface a nu şti nimic.
Ca un vierme în măr, îndoiala!
Cel care a tăcut, el, să mai tacă. Dar ce să
facem cu el, ce să facem ? Marginile lucrurilor
sînt vinete – strălucesc în lumina rece ca o rază
necunoscută, ca un lichid renăscut dinlăuntru.




Elegía en el jardín botánico

Mi mano hacia la fruta podrida
de la otra temporada – la primavera
del oriente recordada o imaginada 
donde han respirado los Subterráneos.

Las arteras describen la geografía de un
neoplasma que arruina el cuerpo hacia
la liberación de la Forma prohibida
y escéptica...

Oh, el sinfín del jardín botánico
en el medio de aquel día luminoso –
como una alegría del cuerpo en otro cuerpo.





Elegie în grădina botanică

Mîna mea către fructul putred
al unui alt sezon – primăvara
amintită sau imaginată a orientului
în care au respirat Subpămîntenii.

Arterele descriu geografia unui
neoplasm ce ruinează trupul către
eliberarea Formei interzise
şi sceptice...

O, necuprinsul grădinii botanice
în miezul acelei zile luminoase –

ca o bucurie a trupului în alt trup.




3 comentarios: